Manifestarea abrevierii prin trunchiere ca procedeu lexical în limba română

Abstract

Termenul abreviere este definit în sursele lexicografice românești ca „acțiunea de a abrevia și rezultatul ei; cuvânt, titlu etc. prescurtat; prescurtare, abreviație; simbol” (DEX 2009); „faptul de a abrevia; cuvânt, titlu etc. abreviat; abreviație” (MDN 2000) [1]. Unele abrevieri pot apărea și în exprimarea orală, în limba comună sau numai în limbaje speciale. Abrevierile folosite și în exprimarea orală pot deveni cuvinte de sine stătătoare. În limbajul curent, termenul abreviere este folosit cu sens generic de prescurtare a unui cuvânt.